Ce înseamnă „cele 100 de limbaje ale copilului”
Abordarea educațională inspirată de Malaguzzi pornește de la convingerea că fiecare copil este o ființă bogată în resurse, capabilă și dornică să descopere lumea. Copilul nu este un simplu receptor de informații, ci un participant activ la propriul proces de învățare, care își construiește cunoașterea prin experiențe, interacțiuni și relații cu mediul și cu ceilalți.
În această viziune apare conceptul „celor o sută de limbaje” – o metaforă pentru diversitatea formelor prin care copiii se exprimă și înțeleg realitatea. Nu este vorba doar despre limbajul verbal, ci și despre pictură, mișcare, scris, modelaj, cântec, joc, sculptură, vorbire, arta dramatică, imaginație, emoții și multe alte modalități prin care copilul comunică și explorează lumea.
Copilul nu deține încă o cunoaștere completă a lumi umii, însă are toate resursele necesare pentru a o descoperi. Curiozitatea, dorința de explorare și capacitatea de relaționare îl ajută să învețe continuu, iar în acest proces își formează atât înțelegerea lumii, cât și propria identitate.
Rolul adultului este esențial în acest demers: acela de a observa, asculta și recunoaște aceste multiple „limbaje”, oferind contexte variate în care copilul să se poată exprima liber. Adultul devine un partener în învățare, care sprijină fără a limita și care creează medii ce încurajează explorarea și exprimarea autentică.
Această viziune continuă să inspire la nivel internațional prin respectul profund față de copil, încrederea în potențialul său și importanța unui mediu educațional care susține curiozitatea, dialogul și gândirea liberă.
Cele o sută sunt aici
Copilul
e făcut dintr-o sută.
Copilul are
o sută de limbaje
o sută de mâini
o sută de gânduri
o sută de moduri de a gândi.
O sută, întotdeauna o sută
de feluri de a gândi
de a se juca, de a vorbi.
O sută, întotdeauna o sută
de feluri de a asculta
de a se mira, de a iubi
o sută de bucurii
de a cânta și de a înțelege
o sută de lumi
de descoperit
o sută de lumi
de inventat
o sută de lumi
la care să viseze.
Copilul are
o sută de limbaje
(și încă multe alte sute)
dar nouăzeci și nouă îi sunt furate.
Școala și cultura
separă capul de trunchi.
Îi spun copilului:
să gândească fără mâini
să facă fără cap
să asculte și să nu vorbească
să înțeleagă fără a se bucura
să iubească și să se minuneze
doar de Paște și de Crăciun.
Îi spun copilului:
să descopere o lume care deja există
și din cele o sută de limbaje
îi sunt furate nouăzeci și nouă.
Îi spun copilului:
că munca și joaca
realitatea și fantezia
cerul și pământul
rațiunea și visul
nu există împreună.
Și astfel îi spun copilului
că cele o sută nu există.
Dar copilul spune:
Nicicum. Cele o sută sunt aici.